Nada

NADA STÎNGU

NADA STÎNGU

DESPRE NADA STÎNGU:

Nascută pe 29 iunie 1984, Reșița

2005/2010 – Licentă si Master in Pictură la Universitatea Națională de Arte din Bucuresti; profesor Cătălin Bălescu

2009/ 2011 – Preparator Universitar, secția Pictură in cadrul Facultații de Arte Plastice București

2010 iulie – Coordonator al Grupei de Pictura – Tabara de Creatie Vlaicu Ionescu, Calimanesti

2010 sep./nov – Coordonator Proiecte Pictura, Galeria Caminul Artei, Bucuresti

aprilie/octombrie 2013 – Coordonator Metropolis Art Collection, in cadrul incintei Metropolis Center, Bucuresti.

EXPOZITII:

  • 2012 mai – N IN Metro, Metropolis Center, Bucuresti
  • 2010 nov. – “Retrospective”, Galeria Căminul Artei, București
  • 2010 iulie – “Expoziție”, Casa de Cultură Florin Zamfirescu, Călimănești
  • 2010 iulie – “Fără Titlu,” TNB Galeria Artis, București
  • 2009 oct.  –  Zece, Galeria Caminul Artei, Bucuresti
  • 2008 iulie – “Câinele Andaluz”, Galeria de Artă, Hunedoara
  • 2008 oct. – “Art expo”, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, București

INTERVIU:

Cum ti-ai descoperit acest talent?

Totul a pornit ca dezvoltarea fireasca a unui temperament inclinat spre introspectie ce cu usurinta isi transfigura realitatea imediata prin mijlocirea desenului.

Eram un copil constient de faptul ca doar prin munca si exercitiu pot ajunge la rezultatele dorite. Aveam obiceiul ca saptamanal sa-mi fac autocritica,comparandu-mi lucrarile trecute cu cele prezente; toate caietele de schite purtau insemnari cu luna si anul cand au fost realizate.

La treisprezece ani am pasit pentru prima data intr-un atelier de pictura. A urmat o perioada de zece ani in care interesul meu s-a canalizat pe exercitiul de atelier: studii de gipsuri, naturi statice, portrete etc. Atunci am invatat sa observ si sa inteleg ce se intampla in fata retinei mele.

Care a fost primul tablou pictat?

Angoasa

Angoasa

 

Consider ca la 23 de ani am executat prima lucrare pe care instinctul mi-a dictat-o ca fiind autentica. Era vorba de-o lucrare ce avea sa genereze intregul proiect la care lucrez si in prezent: figuratii provenite din imaginatie, puternic geometrizate.

Imi propusesem  sa concep forme asemanatoare, sau identice ca reprezentare, supuse cadrului si “angajate” acestuia, constranse in a
se prezenta pe sine cu toate trairile si angoasele. Scopul meu a fost acela de a da o reprezentare plastica unor trairi interioare, concentrandu-mi atentia asupra starii  in care aveam sa-mi “imbrac” personajele. Expresivitatea formala rezulta tocmai din aceste
tensiuni exterioare, tensiuni care distorsionau si modelau  caractere.

Incercam sa exploatez fiecare format al panzelor, fie ele patrate sau dreptunghiulare, sa dispun personajul in functie de mesajul pe care doream sa-l accentuez. De exemplu, intr-un format patrat imi permiteam o dezvoltare mai pregnanta a formei, ea crestea in amplitudine, supradimensionandu-se.

Cautam sa evidentiez elementele care ar sustine ideea de atitudini impuse dupa modul de “comportare” al personajului in cadru, aparent el nu parea a striga, a se revolta.

Fiind un temperament gestual, inclinat spre dezinvoltura, am vazut in geometrizare un autocontrol. Constienta, optasem pentru o viziune mai sculpturala, din dorinta de a sinteza, si de a sublinia imobilitatea.

Ce curent te defineste?

Ma regasesc in tensiunea gestualismului abstract american, in trairea si conceptia (neo)expresionismului german si in rationalismul neoclasic francez… imi place deviza minimalistilor: ‘’ mai putin inseamna mai mult’’.

Prin mijlocirea unor figuratii provenite din imaginatie, am incercat sa exprim plastic diverse stari pe care le resimt din mediul exterior, stari ce nu raman la un stadiu tranzitoriu, ci primesc consistentă, îmbracă materie primesc concretețea unor lucruri reale, mereu prezente. Exteriorul deformează, constrange creeaza spații ce limitează, formele ce iau naștere in acest context resimt apăsare, greutate fizică, se incarcă de material. Membrele iși schimbă funcționalitatea, ele nu mai intreprind actiuni ci devin simple forme cu caracter geometric.

Impartaseste pe scurt povestea ultimului tablou pictat…

Rugaciune

Rugaciune

 

In momentul de fata merg paralel cu seriile de lucrari, incerc sa le pun in antiteza unele cu altele, dar in acelasi timp sa le aduc la un numitor comun. Caut opusul, contrastul, complementara: tensiunea/calmul, culoarea/nonculoarea. Lucrand simultan  imi pot da seama ce trebuie adaugat, eliminat sau evitat. Ma opresc din lucru in momentul cand simt  ca ma apropii de ceea ce mi-am propus…reflectez, pun panza deoparte si continui pe o alta lucrare drumul  intrerupt.

Consider ca fiecare lucrare trebuie sa aiba propria-i personalitate (la fel ca deosebirea dintre oameni) sa fie tratata distinct, sa  se evite generalizarea, altminteri dispare creatia  si realizam  doar prototipuri care sa ne ghideze intreaga  activitate artistica.

Ce este diferit ca stil si abordare in cazul tau, fata de alti pictori romani si internationali?

Ma intereseaza strict expresia plastica, pe care o doresc a fi puternica si directa, capabila sa trezeasca privitorul. Pictez ca si cand as scrie un jurnal, care odata expus ii asteapta pe aceia care se recunosc in ale sale randuri.

Vezi cele mai recente lucrari Nada Stingu, click aici…